Glasul Bucovinei

Revista românilor din Ucraina

 

POEZIE
     media: 5.00 din 1 vot

23.11.11
11:45
Carmen Veronica STEICIUC

Născută în 1968 la Suceava, Carmen Veronica Steiciuc descinde dintr-o ramura a familiei lui Mihai Eminescu , prin verişoara acestuia, Maria Eminovici, străbunica tatălui poetei. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău. În anul 2005 a fost primită în Ordinul Poeţilor Mantelati din Torino-Italia. În 1991 a obţinut Premiul „Nicolae Labiş” (Suceava) pentru poezie, iar doi ani mai târziu – Premiul „Arthur Rimbaud” al Ambasadei Franţei în România, la care s-au mai adăugat, în timp, diferite distincţii internaţionale, printre care trei premii „International Poet of Merit” acordate de Societatea Internaţională a Poeţilor din Washington D.C. (anii 1998, 1999 şi 2000), precum şi Premiul pentru poezie religioasă la Concursul „Natale Oggi” din Torino (2007). Printre volumele de poezii publicate de Carmen Veronica Steiciuc se numără Culoarea neprevăzuta a orei (Centrul de Studii Româneşti, Iaşi, 1995), The essence of a dream (Editura „Cuvântul Nostru”, Suceava, 2003), Poeme de religii diferite (Editura Augusta, Timişoara, 2004), Cu o pereche de aripi noi (Editura Augusta, Timişoara, 2005), Cu o pereche de aripi noi / Avec une paire d'ailes nouvelles (ediţie bilingvă româno-franceză, 2008). Totodată, versurile sale au fost incluse în antologiile The Liquid Mirror (Bundall, Australia, 1998), Honoured Poets of 1999 (Bundall, Australia, 1999), Memories of the Millennium (Bundall, Australia, 2000) sau The Anthology of Romanian Women Poets (Columbia University Press, New York, 1994). Poeta Carmen Veronica Steiciuc a devenit singura laureată din România, şi una dintre cei 15 scriitori distinşi din întreaga Europă, a ediţiei 2008 a Festivalului Literar organizat de Villa Marguerite Yourcenar – Centrul de rezidenţă al scriitorilor europeni din Departamentul de Nord, festival care a avut loc la Villa Marguerite Yourcenar, Le Mont Noir, Saint-Jans-Cappel, Franţa. Colaborează la revistele „Romanian Civilization”, „Familia”, „Vatra”, „Tribuna”, „Ateneul”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Glasul Bucovinei”, „Caiete botoşănene” ş. a.


dincolo de ploaie şi singurătate

dincolo de ploaie şi singurătate
cresc îngeri înăuntrul cuvântului întâmplare cresc îngeri
pe treptele din faţa catedralei (singura de pe
via Garibaldi) cresc îngeri

şi nimeni nu-i vede

jocul de puzzle

ermitul din mine ştie tot
în buzunarele lui poţi găsi frânturi de adevăr
şi câteva umbre albe de coral

uneori alunecă prin memoria ta
caută imagini despre noi apoi cade în
nemişcare pentru o vreme

în nopţile senine reface jocul de puzzle
în care te regăseşte de fiecare dată pe vârful
unei lumi demult dispărute

apoi se face linişte

de câte ori mă loveşti cu aripa ta de mărgean
luna se prelinge prin crăpăturile nopţii visele
bântuie în uriaşe castele de gheaţă poemul se
scrie singur apoi se face linişte eu mă pierd în braţele tale şi uit tot

un sunet de flaut ca o regăsire

aş vrea să-ţi spun că am ajuns cu bine
lumile pe care le-am traversat mi-au vorbit
neîncetat despre tine

rostogolind amintiri şi linişti peste ierburi
ora şapte strecoară esenţe subţiri ale materiei
nevorbitoare în lentilele vremii

verdele se refugiază în frunze cu ecouri
transparente cristaline la colţuri peste arbori
un sunet de flaut ca o regăsire


câmp lavandă livadă şi măslin

fereastra ne priveşte din interiorul paginilor
deja scrise în care cuvintele câmp lavandă
livadă şi măslin ne ţin captivi de la o vreme

în limpezimea ferestrei respiraţia animalului
ca un freamăt sălbatic în transparenţe cenuşii
aburul cald din nările uriaşe adulmecă haotic

cuvintele virgine pregătite să devină poem
în sanctuar litere cu trup senin şi rotunjimi
neatinse încă de voluptatea albă a paginii

îmbrăţişarea ta locuieşte încă în mine

îmbrăţişarea ta locuieşte încă în mine
în fiecare dimineaţă îmi deschide larg ferestrele
şi-mi descrie formele ciudate pe care

dorul de tine le modelează în subconştientul ei pe la prânz
îmi roade câte o unghie îmi smulge din memorie fire lungi
subţiri aproape invizibile din întâmplările neînţelese

în care tu şi eu ne-am cunoscut spre seară deja
lucrurile se complică cina este o absenţă albă în care
îmbrăţişarea ta invocă haosul primordial

dacă aş şti unde eşti ţi-aş trimite şi eu o îmbrăţişare
prin lebăda care adoarme în gândurile noastre rotunde
concentrice mereu şi mereu şi mereu

ceaţa

ceaţa a înghiţit tot elfi gnomi silfe tot
ce a găsit în dimineaţa asta în parcul albastru
şi acum îşi face siesta în creierul meu

vitrina cu dimineţi circulare

cu perechea de aripi din volumul trecut mi-am
construit un înger multă vreme l-am ţinut ascuns în
vitrina cu dimineţi circulare zilnic îi dăruiam

câte un poem nescris iar în loc de aură îi lipeam
răsărituri decupate din tihna lui Gayatri după prima
ninsoare s-a ridicat deasupra dimineţilor şi-a zâmbit

din acel moment întâmplarea a inundat câmpul
în aripa lui apare zilnic un cerc luminos apoi
o pană se desprinde şi pluteşte peste grădini

despre poemele nescrise nu mai spune nimic
dar în fiecare dimineaţă găsesc pe masa de scris trei
foi străvezii o pană de înger şi un iris diamantin

magul

la capătul lumânării stă magul
o linişte căruntă cu braţe de rouă
dezveleşte lumina din ochii lui

acolo sunt aşteptările unui rege un
contur de copil tămâie şi smirnă
aur şi vise căzute în genunchi în iesle

magul cuprinde lumina în palme
adevărul se urcă pe barba lui
în univers se face dimineaţă

parcă spuneai că frumuseţea trebuie împărţită în doi

ce faci acolo în spatele cuvintelor?
de ce te ascunzi?
parcă spuneai că frumuseţea trebuie împărţită în doi
şi uite câtă lumină se naşte în acest moment
în miezul fosforescent al literelor

ce faci acolo în spatele literelor?
de ce te ascunzi?
parcă spuneai că frumuseţea trebuie împărţită în doi
şi uite câtă linişte se naşte în acest moment în miezul fosforescent al aerului

ce faci acolo în spatele aerului?
de ce te ascunzi?
parcă spuneai că frumuseţea trebuie împărţită în doi
şi uite câtă emoţie se naşte în acest moment
în miezul fosforescent al cuvintelor



Comentarii

2012-02-18 09:06
Alysson

Eu nu csnuoc decat ceea ce am invatat la scoala despre rascoala si capii ei.Din cate stiu, foarte multi oameni mari din istorie si cultura au fost si sunt masoni.

2012-02-20 03:48
a auto insurance

I love that sweater with the short shorts, tights, and boots. You're the second blogger I've seen rocking that particular look, both of you very differently. It makes me want a big hand knitted sweater. (Hmmmm, maybe I can press my mother in law into service?)Heather Fonseca recently posted..


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile

 
 
powered by www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare