Glasul Bucovinei

Revista românilor din Ucraina

 

POEZIE
     media: 0.00 din 0 voturi

23.11.11
11:29
Ion BELDEANU

Membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1979. Debut editorial în antologia Caiet de poezie, Editura Eminescu, 1973. A publicat 12 volume de poezie, proză şi publicistică printre care: Armura solară (versuri), Editura Eminescu, 1984; Lecţia de melancolie (versuri), Editura Dacia, 1987; Proba mea de viaţă (versuri), Editura Omnia, Iaşi, 1996; Bucovina care ne doare (publicistică), Editura Junimea, 1996; O dimineaţă pentru fiecare (proză), Editura Cuvântul nostru, 1998; Ceaiul de după execuţie, Timişoara, 1999; Glontele de cucută, Timişoara, 2001; Realitatea are chipul tău, Cluj-Napoca, 2002. Colaborează la revistele „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „România literară”, „Bucovina literară”, „Glasul Bucovinei” etc. Referinţe critice (selectiv) de Al. Piru, Laurenţiu Ulici, Daniel Dimitriu, Constantin Călin, Valentin Taşcu, Alex Ştefănescu, Mihail Iordache, Zaharia Sângeorzan, Adrian Dinu Rachieru, Mircea A. Diaconu, Ioan Holban. Premii literare: Premiul „Eminescu” pentru poezie al Festivalului Naţional de Literatură „Minai Eminescu”; Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei (pentru publicistică); Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Iaşi; Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni; Premiul „Literatura şi Arta” al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Chişinău, 1997.

Nu-mi rămâne decât să aştept

Dar se deschideau marile uşi
spre ziua cea verde
o privire amânată
când începi să îngâni primele note
acestea fiind pildele din care se ridică ploaia
şi, de ce nu, naşterea fructului

De altfel degetele copilului
desenează cele două cireşe
atârnate deasupra Bibliotecii

Nu-mi rămâne decât să aştept
trezirea cuvintelor şi uluitoarele lor seminţe.

Nu te întreba

Şi vine neîmpăcarea din care coboară
neputinţa noastră
o dimineaţă fără simboluri
peste care cântă turtureaua cea necăjită
ea şi glasul ei mic
înşelând doar resemnarea şi nimic altceva

Nu te întreba de ce aceste verbe plictisite
poate chiar periculoase
Mergi mai departe înainte
şi numai înainte
şi vei simţi mireasma teilor învăluindu-te

Nu-i aşa că de acolo începe uimirea?

Animal blând, animal blând

El poate spune o altă poveste
aşa cum atârnă sub foşnitoarele cuvinte
animal blând, animal blând
e tot ce îngăimă în afară de timp
împotmolit în timp

Ar fi necesară o jertfă poate
dar copilul vine singur
cu preţioasa sa piatră în palme
lumina trece şi nu-l răneşte

Dar ierburile de ce se-nnegurează
şi ale cui sunt aceste frumoase învelişuri
ce visează la serile uitate
peste iscoditoarele sunete?

Animal blând, animal blând...

N-ai de ce

N-ai de ce să opreşti mâhnirea
ce se grăbeşte să alunece
peste umerii tăi neajutoraţi
Încearcă să te aperi
acum vei fi mai departe de moarte

Nu-i aşa că până şi filele pe care
le parcurgi trimit, ba chiar te împing
într-acolo, adică
spre cenuşiul colţuros?

Apropie-te, ochii tăi au miros de tăcere
Încearcă să asculţi cântecul ploii
pentru că dincolo nu se mai aude nimic.

Numai să taci şi să aştepţi

Numai să taci şi să aştepţi
clopotele de ploaie
aceasta-i senzaţia de care ai nevoie

Acum alergi, mergi înainte şi nu uita
neaşteptatele semne ce se apropie
vei fi convins până la urmă
chiar de ţi-ai înecat fruntea
în oglinda dulcilor seri
prin care trecut-am şi noi
copii neuitaţi ai nenorocului

Aşadar trebuie să taci şi să aştepţi.

Pot vorbi

Pot vorbi despre carnea copacului
voi fi acolo înainte de zori
nu-i aşa că veştile coboară
din orice parte?

Acestea sunt braţele mele
puteţi ocoli oraşul cu ele
nici o tresărire nu vor cunoaşte
poate şi iarba să cânte
Dar dincolo de cerul ce cade
peste desenele tale
nu se va găsi nimic
de altfel nici nu e nevoie.
Posomorâtele petale ridică orizontul
şi se face dimineaţă. Deci bună dimineaţa!

Doar atât?

Nu vei schimba faţa spartă a zilelor
iarbă şi uitare
peste somnul sunetelor
Ai curajul şi apropie-te
venind dacă se poate şi în mâini
e prima încercare
şi n-ai de ce să greşeşti

Printre cărări sursă clinchetele ispitelor
nu cumva e vinul cel verde
dar şi carnea musteşte de plăcere
Numai eu n-am ce-ţi oferi
probabil un loc în poemul acesta neterminat
îi vor curge vocalele
în care dorm trecutele nopţi fosforescente

Doar atât? Desigur atât şi nimic mai mult.

El, care susţinea mereu


Peste sângele meu se înfăşoară
fuioarele insomniei
semn că vine ploaia de mai; dar numai ea?

Şi zic: ai ochiul plâns
iar marile focuri par a se stinge
Unde au dispărut salvatoarele uimiri?

Abia de se mai zăreşte palma ta cuminte
dintre aceste întâmplări rotitoare
Nu mai e nimic de inventat
până şi îmblânzitorul de cobre
şi-a pierdut verva de odinioară
el care susţinea mereu
că are asigurată
partea nevăzută a gloriei.



Comentarii

2012-02-18 05:03
Jihyun

V nasem pripade doslo ke zmene terminu konani. Akce je pouze jdeeodnnni a uskutecni se z provoznich duvodu az v sobotu 3.prosince 2011. Snad to neni na zavadu a zustane soucasti festivalu. Napln je rozsirena o vytvarnou a hudebni cast.

2012-02-20 03:31
cialis

I wouldn't be able to get rid of it either! I'm not much of a collector, but when it comes to sentimental items, it's impossible for me to part with them. xo


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile

 
 
powered by www.ABlog.ro
Termeni si Conditii de Utilizare